Nu am să adresez polemici precum autenticitate și verosimilitate și țin să menționez acest lucru încă de la început, din motive evidente.
Vorbesc, firește, despre ochelarii de soare, care-mi sunt poate chiar cei mai dragi din colecția pe care o dețin. Găsiți într-un boutique de antichități dintr-un sat de munte din Grecia, de pe vremea când eram blondă (dovada mai jos), nu îmi amintesc să fi costat mai mult de 10 euro.

Ușor imposibil de ignorat obsesia pe care am dezvoltat-o pentru umerii supradimensionați în ultima vreme. Devine, de asemenea, din ce în ce mai greu de ascuns fascinația realmente “apăsătoare” pentru albastru electric. La pièce de résistance, sacoul, această chintesență absolută a anilor ’80 este furat, din nou, din dulapul casei părintești.

Țin să mai menționez doar eșarfa, achiziționată într-o pauză de masă de la birou, din second-handul din fața clădirii.
Scurtă paranteză- mă grăbesc cu textul fiindcă mi-am amintit subit de un cont de Instagram – un fel de univers desăvârșit al filmului, vedetelor și muzicii anilor ’80, ’90 și 2000.
Cam atât. Mai jos.. eu, blondă.





Grecia, 2013

